Declinul budismului în India

Unii călători chinezi care au făcut incursiuni până în India între secolele al IV-lea şi al VII-lea d.Hr. au contribuit prin descrierile lor la determinarea schimbărilor petrecute în cadrul budismului indian. De exemplu, Fahsien relatează progresele budismului între 399-413, în timp ce două sute de ani mai târziu, I Ching şi Hsuan-Chang constată o decădere uimitoare a acestei religii. Regresul este explicat în parte de numeroasele invazii din exterior cât şi de asimilarea budismului în hinduism nu doar datorită unei relative asemănări a doctrinei, ci şi pentru facilităţile pe care un om obişnuit le avea în societatea indiană dacă era hindus. Atacurile cuceritorilor musulmani şi persecuţiile acestora au reprezentat lovitura finală a budismului retezând orice şansă de renaştere. Călugării budişti au fost ucişi sau goniţi în Nepal sau Tibet, mănăstirile au fost prădate, bibliotecile au fost arse, iar multe din lăcaşurile religioase au fost distruse. Când Imperiul Britanic a ocupat India, budismul dispăruse complet de pe teritoriul ei.